31 – Cronicarul “Cronicarului” (3). O interpretare a raportului Miu, peste mode si timp.

interesul poartă fesul se știe hăăt de mult, din înțelepciunea popoarelor, păi cum naiba. Străvechiul proverb (tradus în filosofia clasică prin adagiul schopenhauerian: „Oamenii își schimbă simpatiile și purtarea cu aceeași iuțeală cu care li se schimbă interesul”) și-a verificat valabilitatea și-n povestea lui Ave, mai precis chiar vis-a-vis de receptarea raportului „cronicarului” Miu, document pe care un cunoscut cercetător al arhivelor Securității și de altfel strălucit eseist contimporan, după unii, l-a interpretat total contradictor & aiuritor, prima dată decretându-mă, pe baza documentului (dar desigur că nu numai a lui), ca fiind un „destin unic” și un hero copleșitor, auctor al „singurului text vădit anticomunist produs de vreun intelectual român în anii 80”, frăticilor, iar a doua oară, după ce io am comis eroarea fatală de a-l dovedi pe ex-pretinu-mi ultraschimbist drept un rică venturiano cam abramburist, cel puţin într-o chestiuță teoretică altfel destul de clară chiar și pentru un cititor non-elitist (însă zău că n-aș mai vrea să insist), respectivul a văzut fix în același raport al locotenentului Miu doar proba că subsemnatu’ n-am fost, n-așa? decât un biet turnător trist… 😯 Din păcate, cinicii or venturianii ăştia au impresia că adevărul nu e decât un fel de Hopa-mitică, carele când cade pe spate de zici că pică, când se ridică, când dispare, când apare, într-un șir de cacofonii existențiale abramburitoare, în final fiind doar ceea ce crede despre el fiecare dintre observatorii ocazionali din cale, în funcție de nişte interese strict conjucturale, tale quale… 😳 Voi reproduce mai jos „dialogul” pe care l-am avut în cestie cu fostul pretin, din care reiau aici și acum doar replicile on topic. 

+++++++++++++++++++++++++++++++++++++

sorin c Says:
7 aprilie 2010 la 12:54   

AVP, daca te simti nedreptatit, atunci poate vei intelege ca ai nedreptatit-o la rindul tau pe Doina Cornea, bunaoara, in moduri de necomentat – si atunci iti vei revizui atitudinea, vazind pe pielea ta cum este. Putina pedagogie nu strica niciodata.

Pe de alta parte, tot ce-am facut a fost sa arat ca nu esti unidimensional, asa cum iti place sa te prezinti, ci ca destinul tau e mai complicat. Are si umbre, si intimplari mai putin faste, si semne de intrebare.

Povestea Apelului o stim cu totii, dar e bine ca o repeti aici, pentru ca e o poveste frumoasa. Luminoasa. Totusi, intrebarile mele ramin. Le reamintesc:

1. De ce ai raportat de bunavoie la Securitate ca nu ti-ai primit salariul – si, in general, de ce faceai, asa cum singur recunosti, “plingeri” la Securitate? (In paranteza: putem numi “turnatorii” astfel de plingeri?)

2. De ce le-ai cerut securistilor, in cuvinte extrem de magulitoare pentru ei, sa te ajute sa publici volumul de debut?

3. Din introducerea la “Cronicarul cronicarului” pari sa crezi ca merita sa fii platit doar pentru ca esti genial – cu alte cuvinte, pari sa crezi ca esti posesorul de drept al unei rente. Iar daca nu ti se plateste renta, esti dispus sa faci “plingeri” la Securitate. Nu ti se pare nimic in neregula cu felul asta de a gindi si de a actiona?

4. Din ’82 te-ai oprit. Niciun nou protest, nimic. De ce? Si ce ne poti povesti despre activitatea ta din ’82 pina-n ’89?

Astea sunt intrebari pe care si le poate pune oricine citeste dosarul tau de la CNSAS asa cum l-ai postat tu pe net. Cum spuneam, intrebarile astea nu te transforma din alb in negru. Ele arata doar ca nu esti impecabil. La urma urmei, putina lume e impecabila, deci n-ar trebui s-o iei in tragic. Problema apare doar cind incerci sa te marketezi ca un cavaler calare pe cal alb.

Pentru ca ai si gesturi deloc laudabile, si taceri vinovate, si caderi. Ele nu-ti descalifica gesturile frumoase – doar ti le contextualizeaza, si te invita la o anumita modestie si la toleranta.

Si, sa nu uitam, exista si intrebarea a patra, singura cu adevarat destinala:

4. Ce s-ar fi intimplat daca sefii locotenentului Miu ti-ar fi acceptat cererea si te-ar fi sprijinit la debutul carierei literare si ulterior?

Cum spuneam, eroismul tau are si o doza de noroc, de vreme ce ti-ai ispitit in mod vadit soarta…

Cit despre marginalitatea ta, ar fi meritat sa fie una asumata. Dar nu pare sa fie asa. Esti pina in ziua de azi invidios pe “centrali”. Si atunci iti explici marginalitatea prin recurs la o teorie a conspiratiei: toti conspira sa te tina “jos”, nu? Dar marginalitatea ta are si alte posibile explicatii. De exemplu: o intoleranta uneori prost aplicata (pentru ca e intotdeauna aplicata in orb, fara un minim discernamint), combinata cu ceva foarte apropiat de mania grandorii (deci cu un narcisism radical). Well, combinatia asta ii face pe oameni sa te evite…

PS Si cu ce zici ca ma ocupam eu la IICCR:)))))?

AVP Says:
7 aprilie 2010 la 15:40 

sorin c wrote: “AVP, daca te simti nedreptatit, atunci poate vei intelege ca ai nedreptatit-o la rindul tau pe Doina Cornea, bunaoara, in moduri de necomentat – si atunci iti vei revizui atitudinea, vazind pe pielea ta cum este. Putina pedagogie nu strica niciodata.”

avp reply:  Despre Doina Cornea am spus ca mi s-a parut mult prea ultramediatizata ca sa nu-mi ridice un semn de intrebare nevinovata, Sorine, tata. De parca cineva vroia asa: sa se auda cat mai mult de ea, fiindca in fond nu contesta esenta comunismului, ci doar se opunea “operii de modernizare” – asa cum o intelegea Ceausescu – a Romanicei. Toti disidentii despre care s-a vorbit intens “inainte” si “dupa” sunt, in opinia mea, ab initio, mai mult or mai putin suspecti. In fond, si KGB-ul avea interes sa-i bage lu Ceasca-n farfurie niste disidenti de tragicomedie, dar poti sa stii tu, cu mintiutica aia de hartie, care-or fi fiind fost astia, badie ?  ;)

sorin c wrote: “Pe de alta parte, tot ce-am facut a fost sa arat ca nu esti unidimensional, asa cum iti place sa te prezinti, ci ca destinul tau e mai complicat. Are si umbre, si intimplari mai putin faste, si semne de intrebare..”

avp reply : Ceea ce spui tu sunt parole de putzoi, iar nu de filosof balsoi, aloo. Orice om e-n stare de orice, in situatii critice or extreme, baiete. Chiar si Iisus, la ora si la hora sa, s-a indoit, n-asa ? “Daca se poate sa treaca de la mine paharu ista“, iti amintesti cum se ruga in Ghetsimani, cu “lacrami de singe”…? In sinea sa, omul e totul: si animalul or bestia din care s-a nascut specia sa, cu tot ceea ce-nseamna asta, si supraomul ce va urma, cu raceala si luciditatea aia de gheatza, care nu intotdeauna inseamna bunatate si mila de viatza… Asa ca pana la urma omul nu este decat ceea ce vrea el sa fie, in momentele-i de chindie, cand, impregnat de-a intamplarilor cotidiene piftie (stii ce zicea Hegel despre “intamplare”…? :roll: ), destinu-i il alege dintr-un milion or dintr-o mie, astfel incat, in loc ca homu nostru sa fie o mangafa seriala or o bestie, e ca un inger din tarie, iar in loc sa fie un calau sau un simplu mbou, e un herou… Tu nu stiai ca doar “faptele vorbeste“, dear boy, si ca numai dupa fapte se cantareste omu la judecata de apoi ?

sorin c wrote: “Povestea Apelului o stim cu totii, dar e bine ca o repeti aici, pentru ca e o poveste frumoasa. Luminoasa. Totusi, intrebarile mele ramin. Le reamintesc:”

avp reply : Tocmai fiindca mai ai inca enorme nelemuriri, inseamna ca habar n-ai de povestea Apelului, desi ai scris – ca primarul, inteleg – despre ea.

sorin c wrote: “1. De ce ai raportat de bunavoie la Securitate ca nu ti-ai primit salariul – si, in general, de ce faceai, asa cum singur recunosti, “plingeri” la Securitate? (In paranteza: putem numi “turnatorii” astfel de plingeri?)”

avp reply : Mey baiete… La ora acelei insemnari eu ma aflam inca sub ancheta, lasat in libertate “doar spre a nu mi se acorda o importanta mai mare de catre organele de securitate“, dupa cum spune chiar gen. Bordea undeva, fiind obligat sa ma prezint periodic la Secu (iar cand nu ma duceam la timp ma chemau ei, sub un pretext sau altul), ca sa le reconfirm ca “m-am potolit” si ca nu mai am “atitudini dusmanoase” si astfel sa le justific “clementa” de a nu ma aresta si condamna. Eram, cum se spune, in perioada de reeducare la locul de munca si de reasezare in Angrenajul Masist, ca oaia ratacita. Pe de alta parte, conventia ori jocul tacit dintre mine si securisti era ca eu nu mai fac Apeluri, iar ei nu-mi vor face probleme la locul de munca, creindu-mi, din contra, conditii ca sa ma simt mai in largul meu ca poesel: imi lasau o oarecare libertate de miscare prin zona, ba chiar mi-au creat si un cenaclu literar la Corabia, intzesat evident numai cu cantareti la Dynamo, doar-doar n-o sa mai fac Apeluri, iar ei n-o sa fie nevoiti sa ma aresteze, cu tot scandalul si bataia de cap ce ar fi decurs de aci, inclusiv pt Sefu al mare (care se lauda ca el nu mai are detinuti politici). Cu alte cuvinte, baietii s-au prefacut ca ma cred cum ca de aia am fabricat io Apelu, pentru ca nu mi se publica “Poemul de otel” (pe care in realitate nici nu-l depusesem, pana atunci, la vreo editura) si pentru ca n-am debuseuri de afirmare ca poet, in provincia-mi decerebrata, iar io ma complaceam tactic in postura asta, alintandu-ma pe langa ei ca poeselul rebel si cam genialo-tembel, “Viorel“, in realitate pregatind samizadatul “NU!” si-al doilea Apel, cu care i-am lovit imediat dupa aia. Daca l-am “parat” pe nemernicul ala, un ticalos de fel, care nu ma mai platise de cateva luni, dupa ce auzise ca sunt un “dusman al poporului”, am facut-o nu pentru ca muream de foame (oricum, nu traiam, cum nu traiesc nici azi, de altfel, din amaratul meu salar or din “drepturi de autor”, ci prin grija si stradania familiei mele), ci pentru a-i atrage atentia securistului ca “intelegerea” dintre noi e pe cale a fi stricata de tembelul ala ultrazelos cu “dusmanii poporului” si, astfel, spre a-i da securistului si mai multa incredere ca ma voi face baiat si poesel cumintel, spre a le adormi vigilentza, in vederea a ceea ce urma: samizdatul “NU!” si al doilea Apel. Pricepi mata ?

sorin c wrote: “2. De ce le-ai cerut securistilor, in cuvinte extrem de magulitoare pentru ei, sa te ajute sa publici volumul de debut?”

avp reply : Repet, acesta era jocul meu tactic, menit la inceput a temporiza ancheta si a-i deturna pe baieti de la calea spre Vlasie, la care se afla Apelul semnat si armat, cum ar veni, gata de a fi lansat, iar apoi, dupa ce actiunea mea a esuat, menit a ma face pur si simplu scapat (caci era absolut stupid sa devin un sinucigas tembelas intr-un bobor si nerecunoscator, si las). Daca tu crezi ca ista e un pacat, chiar si dupa ce s-a dovedit ca, scapat fiind prima dat’, io iar am incercat sa lovesc – asa cum s-a exprimat chiar securistul sef de altadat – regimul care pe toti ceilalti ii bagase, ca pe Conu Leonida, subt pat, atunci chiar ca esti un biet baiat cam sonat, dle :)

sorin c wrote: “3. Din introducerea la “Cronicarul cronicarului” pari sa crezi ca merita sa fii platit doar pentru ca esti genial – cu alte cuvinte, pari sa crezi ca esti posesorul de drept al unei rente. Iar daca nu ti se plateste renta, esti dispus sa faci “plingeri” la Securitate. Nu ti se pare nimic in neregula cu felul asta de a gindi si de a actiona?”

avp reply : Sunt si azi convins ca n-are toata tzerisoara asta atata aur spre a ma plati pt onoarea si nobletea ce i le-adaug prin existenta mea, dar, ca un facut, atunci, ca si acuma, io traiesc din ce-mi asigura familia, iar nu patria recunoscatoare, care imi ramane in continuare f. datoare… :oops: Deci care-i problema ta… ? :roll: Nu-i dai voie poeselului nici sa faca o bascalie oarecare de starea sa si de natia-i tembelizoare, mai ales ca-n balanta ta judecatoare, de partea cealalta, se afla niste activisti si securisti care au si azi salarii si penzii mai mari decat as putea avea io si tot neamul de artisti…? :roll: Cine naiba te-o fi mintit pe tine ca esti filosof, mey… ? :shock: Tu nici macar nu poti distinge o vorba spusa in zeflemea de o imprecatie sadea, o autoironie or fina bascalie de o curata manie, o nebunie jucata or fistichie/ cilibie de o autentica fandacsie etc. Deci atata ai priceput tu din textuletul ala: ca ingamfatul poesel cere sa traiasca precum bimpasa, desi nu munceste decat cu gurita-i & penita de otzel, n-asa ?, in timp ce doar adevarata clasa muncitoare, aia care a creat Iepoca, merge in paradis, acum, atunci si pururea, a… ? Ti-ar filosofia a drea… :evil: .

sorin c wrote: “4. Din ’82 te-ai oprit. Niciun nou protest, nimic. De ce? Si ce ne poti povesti despre activitatea ta din ’82 pina-n ’89?”

avp reply : Cum adica m-am oprit ? :shock: 1) “Apelul catre Europa” (octombrie 1980); 2) “Apelul catre Europa” (a doua tentativa, august 1981) ; samizdatul “NU!” (august 1981) ; 3) chemarea in judecata a unei edituri comuniste (practic a Consiliului Culturii si Educatiei Socialiste), pentru vina de a-mi fi cenzurat opera (prima tentativa, in decembrie 1986); acelasi proces (singurul proces de acest gen din Iepoca), ce s-a concretizat in dosarul 611/1987 al Judecatoriei sector 1 (a doua tentativa, din 1987), plus epistolarul meu (despre care stiam cu precizie, de-acuma, ca e strict controlat de securisti), si asta in conditiile in care vazusem clar ca sireacul de mine sunt abandonat de toti, io nefiind nici macar monitorizat de “Europa Libera”, ca Doina Cornea sau ca alt disident supermediatizat (si dintr-o parte, si de pe versantul celalalt), or, asta inseamna ca m-am oprit, flusturatic baiat ?? :roll: Mha, tu esti cam debusolat, n-asa ? lol

sorin c wrote: “Astea sunt intrebari pe care si le poate pune oricine citeste dosarul tau de la CNSAS asa cum l-ai postat tu pe net. Cum spuneam, intrebarile astea nu te transforma din alb in negru. Ele arata doar ca nu esti impecabil. La urma urmei, putina lume e impecabila, deci n-ar trebui s-o iei in tragic. Problema apare doar cind incerci sa te marketezi ca un cavaler calare pe cal alb.”

avp reply : Fii serios, man. Astea sunt intrebari de diliman, asculta ce-ti spun io, dear baietan:)

sorin c wrote: “Si, sa nu uitam, exista si intrebarea a patra, singura cu adevarat destinala:

4. Ce s-ar fi intimplat daca sefii locotenentului Miu ti-ar fi acceptat cererea si te-ar fi sprijinit la debutul carierei literare si ulterior?”

avp reply : Pai, s-ar fi intamplat chiar minunea pe care o vizam io, prin Apelul catre Europa si prin lupta mea: ar fi insemnat pur si simplu ca Lagarul s-ar fi prabusit or scufundat, iar “baietii” s-ar fi transformat din reactionarii de altadat in “revolutionarii” si “vanatorii de securisti” cu care chiar si tu ai colaborat, aloo, dupa “revolutia” baietilor, aia ce-a fost supranumita “o minciuna mai mare decat secolul“, celalalt. Chiar esti atat de greu de cap, mey, filosofel ? :) Si ma mai mir de ce nu percepi Planeta-Ou, decat ca un snob culticel ? :roll:

sorin c wrote: “Cit despre marginalitatea ta, ar fi meritat sa fie una asumata. Dar nu pare sa fie asa. Esti pina in ziua de azi invidios pe “centrali”. Si atunci iti explici marginalitatea prin recurs la o teorie a conspiratiei: toti conspira sa te tina “jos”, nu? Dar marginalitatea ta are si alte posibile explicatii. De exemplu: o intoleranta uneori prost aplicata (pentru ca e intotdeauna aplicata in orb, fara un minim discernamint), combinata cu ceva foarte apropiat de mania grandorii (deci cu un narcisism radical). Well, combinatia asta ii face pe oameni sa te evite…”

avp reply : “Marginalitatea” mea e determinata – dincolo de floricelele alea pe care le exibi tu ca fiind cauza profunda – de faptul ca s-a implinit hypoteza ta, aia cu ce s-ar intampla daca baietii ar accepta sa ma publice chiar ei, ceea ce i-ar pune intr-o situatie ca dracu, bey: si anume, fostii comunisti si securisti ajunsi intre timp libertarieni si capitalisti, sunt pusi in situatia de a ma publica chiar ei, de a ma populariza si a ma premia, toata Media fiind in mana tovilor si baietilor d-anta, sper ca esti la curent, n-asa ? Si deci cum dreaq s-ar putea intampla una ca asta, istetule, a…? :roll: Tu nu vezi ca nu ma publica nici macar Vlasie, confratele care cunoaste la perfectie Povestea lui Ave si cu care altadata am mancat efectiv din aceeasi strachina ? Daca nu pricepi nici atata lucru, la ce mi-oi mai pierde vremea cu tine, bey, a…? Si cu asta, basta…! :evil: Te-am bagat in zeama ca pe China, fugi naiba !

sorin c wrote: “PS Si cu ce zici ca ma ocupam eu la IICCR:)))))?”

avp reply : Cu nimic, caci cu ce altceva te-ai phootea ocupa domnia ta, dear puric clampacic ?:)))

sorin c Says:
7 aprilie 2010 la 22:12

@ mortimer

Va multumesc! Dar sa stiti ca si AVP a fost un erou. Uneori a fost mai putin de atit, alteori eroismul lui a scirtiit pragmatic, dar asta nu inseamna ca nu a fost un erou.

Faptul ca eu pun aici unele intrebari e menit sa arate si clar-obscurul pe care unii il inteleg mai usor, altii mai greu, iar altii deloc. E sigur ca acest clar-obscur il infurie pe AVP, dar asta e o problema minora din punctul meu de vedere.

Insa gresiti daca, citind ce-am scris eu, trageti cumva concluzia ca AVP n-a fost un erou. Pentru ca a fost.

Pe de alta parte, faptul ca dupa ’89 unele din actiunile lui par exact opusul a ce-ar fi facut inainte de ’89 e o alta poveste…O poveste care ne spune ca uneori trebuie sa ne temem de propria noastra victorie, pentru ca ea ne poate face sa ne comportam exact ca adversarii pe care i-am invins. Orice victorie e plina de pericole din punctul asta de vedere.

Si chiar daca, atunci cind spun asta, nu sunt pe placul lui AVP, care urla la mine, asta e. E un vers de-al lui Dinescu de dinainte de ’89 care m-a atins inca de atunci: “Daca eu tac, tu miine n-ai nici un drept sa taci”. Asa ca de-asta nu tac:))).

AVP Says:
7 aprilie 2010 la 22:57 

Nu exista niciun fel de clarobscur in actiunea mea dinainte de 1989 si nici dupa 89, aloo. Am fost si raman consecvent si congruent cu mine d’a capo al fine. Cine are ochi de vazut, intelege asta. Cine nu, nu !

Tu, Cucerai, vezi clarobscur chiar in actiunile mele cele mai subtile, de pe vremea cand tu nici nu stiai ca existi, vai, iar genitorii tai si contimporanii mei faceau parte dintre cei despre care io imploram Lumea Libera sa se roage pentru ei, in finalul “Apelului catre Europa”, bey…:

“Acesti insi decadenti apeleaza azi la Europa ; daca suntem atât de putini, aceasta se datoreaza faptului ca multi dintre colegii si compatriotii nostri sunt terorizati, inhibati de perspectiva privarii fizice de libertate si a represaliilor, altii au constiintele deja castrate, orientalizate, obsedate de ideea supravietuirii cu orice pret, iar ceilalti, în fine, cei mai multi, nu mai sunt. Rugati-va pentru ei !”

Io am infruntat Fiara nu ca un rebel simplicist or ca un paraschiv ex-comunisto-ilegalist devenit preste noapte sindicalist si probabil cantaret la dynamo kaghebist – si iarasi, n-as vrea sa insist -, ci ca un ingeniu hyperfantezist, cu strategii si tactici de machedon artist, care pur si simplu i-a facut arsice pe coloneii si generalii staffului securist, or, tu chiar asta imi pui subt semnul intrebarii azi, exiband o minte seaca, o fantezie de ideolog utemist si de anchetator militienist, desi te pretinzi filosof elitist si ai tupeul sa te legi de Planeta unui creator solist.

Advertisements

Comments are closed.