30 – Cronicarul “Cronicarului” (2)

Să continuăm transcrierea şi adnotarea raportului Miu (1), a cărui primă parte am comentat-o în episodul precedent :

“De altfel, spunea Abălaru, astăzi actualul regim din România greșește enorm îndepartându-se de cea mai importantă “clasă socială” – intelectualii. Aceștia sunt cea mai teribilă și de temut forță, nesesizată de comuniști și deci neantrenată, izolată, tratată cu indiferență. Aici greșește regimul de azi și va avea de suferit. El, Abălaru, știe că sunt foarte mulți intelectuali nemulțumiți, care ar fi gata de acțiune, dar nu sunt organizați, nu au un creier, un fel de Tudor Vladimirescu, care să-i încoloneze și să-i conducă. (2) Dacă ar vrea, el, Abălaru, s-ar putea oricînd erija într-un fel de Mesia al intelectualilor, deoarece simte, intuiește că el este predestinat să fie un geniu. (3)

A arătat că în România de azi există o imperfecțiune a întregului angrenaj politic, economic și social, este o societate coruptă de sus în jos și ca toate astfel de societăți va avea un sfîrșit. Seful Statului român a îndatorat țara extern, iar acum – spunea cu ironie – ia mîncarea de la gura țăranului că să plătească datoriile. Nu era nevoie de atîta industrie. Si-apoi este greu să faci industrie cu țăranii. Ei trebuie să ramînă țărani și numai atît. (4) Scîrțîie, nu merge și în curînd vom avea surprize. Regretă că în securitate sînt oameni foarte dotați, capabili, care vor pătimi dupa aceea și convingerea lui e că e păcat să sufere pentru că sînt intelectuali, dar vor trebui să răspundă totuși. (5)

Va veni după intuiția lui o vreme nouă, un socialism adevărat (6), nu un socialism voit de o singură persoană (făcea aluzie la șeful statului, arătând rîzînd spre tabloul lui). De ce șeful statului se preface că nu știe că sîntem datori și la pamînt cu toate? De ce se preface că nu știe că la recenta vizită de la Vișina s-au adus vițeii noaptea din alte părți, ca să fie parada-paradă? Sau dacă nu știe (greu de crezut), de ce nu e informat ? Cu aplauze și lozinci nu se pot rezolva problemele. (7)

După opinia lui, România de azi există și mai rezistă așa pentru că deocamdată americanilor le convine sa aibă un ghimpe socialist în coasta rușilor, altfel ar fi făcut demult ca în Polonia (8).

În România ar fi mai usor să realizezi acest lucru și ar fi cazul să ne temem. Chiar și Franța nu rezistă mai mult de un an. Intuiește că de acolo va porni schimbarea prin instaurarea unei drepte extremiste care va rade totul. (9)

Am întrebat: “inclusiv pe noi”? A raspuns că “da”, numai că el are un atu, respectiv originalul “Apelului” său pe care are și semnăturile multor persoane din București. Acest “Apel” va fi scutul său de aparare. (10)

În încheiere a afirmat că abia așteaptă să-si termine stagiatura la 01 septembrie a.c. pentru a se muta la București unde dorește să ajungă neapărat, chiar dacă va lucra ca taxator de tramvai.

10.04.1981
Lt.maj MIU DUMITRU”

+++++++++++++++++++++++++++++++++++++++

Note şi comentarii :

1) Încă o dată, aveţi mai jos raportul scris propria manu, într-un exemplar unic, evident, de securistul Miu Dumitru, despre care eminenta mea comentatoare, Marginalia, crede, şi pe bună dreptate, că este un tip absolut remarcabil în mulţimea cam frustuţilor – filologic vbind – tovi securişti  : “Shocking la prima lectură: Securelul știe gramatică, tehnici elementare de redactare, construiește paragrafe, așază corect semnele de punctuație. Măi-măi, ăsta era specializat în intelectuali. Un telectual el însuși, ”sub acoperire”. Da, aproape toţi securiştii de care mă izbisem până în acel punct al anchetei erau, așa cum am putut constata de visu și post factum, la citirea dui-ului „Cronicarul”, nişte tipi inteligenţi, păi cu naiba, însă lt-major Miu e primul securist care ştie să scrie corect, astfel că gradul de general pe care l-o fi dobândit de la comandantul suprem (oops), în 2007, când a fost trecut în rezervă, dacă nu mă înşel asupra persoanei, baremi n-a fost acordat unui moş teacă iepocal, dreq. Vreau să spun că cronicarul cronicarului chiar îşi merită gradu‘, n-aşa?, căci dacă nu era tov Miu ista, care să facă raportu-i gramat şi destul de obiectivat, nimeni, și mai ales tomii necredincioși din Bucale-sat, n-ar fi crezut că Povestea lui Ave a existat, n-aşa ?

Top

Top-1

Top-2

Top-3

Top-4

(2) Când îi spuneam securistului Miu că intelectualii aborigeni sunt aşa şi pe dincolo şi că io personal cunosc, vezi nene, o mulţime de astfel de intelectuali, care ar fi gata să-şi abandoneze condeiul și opera, amanta/ amantul, fripturica şi berica de la madame Candrea, să renunțe la colocviile de creatori şi la întâlnirile cu cititori, alea ce se lăsau de regulă – după cum atestă Mircea Cărtărescu aici  – cu chiolhanuri la gospodăria partidului, unde scriitorii mai buni de gură şi de şotii sfârşeau prin a executa, de gât cu primul secretar judeţean, mumoase cântece de inimă albastră -, hiperbolizam gracios, vezi bine, şi mă dădeam mare sculă pe bascula-mi măiastră, doar ca să-i intimidez pe băieţii ăia, fiindcă părerea mea reală despre intelectualii iepocali era exprimată deja, la ora aia, prin cele două pagini de fotografii ale colaboraţioniştilor (după cum ați putut afla cînd am scris despre  samizdatul “NU!“).

(3) Da, păi cum drea, asta – că sunt predestinat să fiu un geniu, adicătelea – o știam de când m-a făcut Mămica, iar amăruntul că mai târziu am creat, din întâmplare sau ba, niște unicate rumâneşti sadea și că alte ingenii de multe carate, recunoscute de snobilimile certificante, au confirmat-o și iele, n-a făcut decât să-mi alimenteze paranoiile-mi grele., n-așa? Oricât aș vrea io să par un modest din născare, spre a nu-mi atrage dujmani sau rivali din parcare (printre care trolul „goe al lu mboe securistrigoe” nu e, evident, cel mai mare, ci doar cea mai ignobilă arătare), e suficient, iacătă, să fac simpla constatare că sunt scriitorul rumân în viață, cel puțin din prezentul mileniu, în legătură cu care s-a rostit cel mai ades cuvântul „geniu”, ca să-mi piară absolut toată modestia, chiar dacă n-am primit – de la contimporani – decât un premiu, sau hai să zicem doo, ce mamma mia 🙂

(4) Critica mea despre programul de industrializare forțată era de fapt un leitmotiv din „Apelul către Europa” (v. nota de subsol de la pagina 4 a Apelului) : „Un astfel de “program”, în România, ambiţionează să aducă această ţară în rîndul statelor puternic industrializate, ceea ce în sine ar fi stimabil, dacă n-ar fi, în realitate, absurd. Ca să ajungă acolo unde sînt, americanilor, de pilda, le-au trebuit două sau trei secole ; or, ai noştri promit să-i imite în 3-4 decenii, ceea ce nu numai că e o naivitate, dar e o nebunie. Un mileniu de viaţă arhaică, orientalizată, nu poate fi anihilat prin efortul unei singure generaţii. Foştii păstori, aduşi prea repede şi prea masiv în uzine, devin pur si simplu carne de tun. Pe de alta parte, agricultura, lipsită de forţa de muncă necesara şi nesusţinută cu o tehnologie specifică avansată, decade. Supusă unei presiuni bruşte, nefireşti, o naţie întreagă riscă să fie bulversată. Se face politică de stat din iluzia că un popor, ca un cauciuc, ar putea fi întins pînă se rupe”

(5) Dincolo de adresarea mea diplomatică, păi cum naiba, e clar că la 10.06.1981 io îi avertizam pe securiști chiar în bârlogul lor că-n curând vor da socoteală în fața întregului bobor, dacă vor continua să se uite la viitor ca clarvăzătorul chior… oops. Și poate să-mi spună azi careva că securiștii nu m-au ascultat, dacă nu ca pe Messia, atunci baremi ca pe Mafalda, iar preste fix 9 anișori și ceva îl vor lăsa, chiar ei primii, pe comandantul suprem de izbeliște, la Târgoviște, alăturându-se „revoluției” care e ? Cu alte cuvinte, intelectualii ăia pe care io îi voiam încolonați în urma mea s-au dovedit a fi nu cei de la care se aștepta toa(n)tă lumeea să facă naiba, în fine, ceva, ci chiar tovii și băieții deștepți din Securitate, ca drea… 😯

(6) Evident că io spusesem „social-democrație adevărată”, însă nu putem să-i pretindem onestului securist-cronicar o acuratețe atât de înaltă 🙂

(7) Mistificările partinice erau, încă de pe atunci, de-a dreptul homerice. CAP-urile (mai ales cele din Județul Sfânt, de unde provenea Tovarășul) se băteau spre a raporta producții record, de la porumb și grâu la hectar, la orez, la viţei, purcei și muștar, cifrele raportărilor fiind umflate într-un hal fără de hal. Dar pentru că Tovarășul trebuia să aibă și pe cântar producțiile astea, spre a le vinde în afar’ și astfel să-și achite împrumuturile străine făcute spre a întreține clasa muncitoare în fabrici și uzine, unde se freca mangalul f. bine, cu importuri costisitoare de fier și de alte minerale afine din Indii sau din Insulele Aleutine, tovii și băieții au descoperit o nouă metodă de a frauda realitatea, respectiv au început să ascundă suprafețe din ce în ce mai mari de teren agricol, scoțând, mai precis, unele suprafețe din evidențele agricole, astfel încât, împărțindu-se producția realizată la suprafața astfel “aranjată”, ieșea fix producția planificată și raportată, de la an la an tot mai înaltă. La fel se proceda şi în zootehnie, unde vițeii, mieii și purceii se nășteau și se înmulțeau într-o infernală veselie, deși în realitate mureau sau erau subtilizaţi într-o nebunie… 😯 Când se anunța o vizită de lucru inopinată sadea, dar de care știa toată lumea înainte cu-o săptămână și ceva, dacă vizita se făcea la ferma zootehnică din Vişina, exempli gratia, tot activul de partid din județ se concentra pe ferma aia, unde preste noapte se făcea cuățenie de sclipea, vacile cât de cât sănătoase erau frecate cu peria, iar cele obișnuite erau ascunse pe undeva, regula fiind de fapt să se împrumute și să se plimbe vaci și viței de colo-colo, cu ghiotura, până trecea vizita de lucru, după care zootehnia socialistă revenea la matca sa, ca vai de ea. La rândul său, cultura mare (grâu, porumb, floare și alte plante trebuitoare) era împărțită, strategic, în două: pe de o parte, cea de lângă șosea, deci cea care se vedea când treceau Tovarășii cu alaiul vizitei de lucru pe lângă ea, și care arăta întotdeauna gigea, și cea de mai încoloșa, care era otova, deci cum putea fi în realitatea colectivistă, ca drea. Apropo de aceste mistificări infernale, pe care rumânii de pe vremea aia le tratau ca și cum s-ar fi petrecut pe alte tărâmuri, tale quale, nu în bătăturile lor iepocale, circula pe-atunci un banc destul de tare : cică prezentându-se la o fermă colectivistă top model, nea Nicu i-a întrebat pe veterinari și pe ceilalți tovi samsari, cărora partidul le dăduse în grijă o purcea campioană, cumpărată din străinătate pe legumiții dolari, câți purcei le-a fătat purceaua planificată să livreze 10 bucăți deodată, a ? ; și fiindcă activul local din zootehnie, care știa că purceaua campioană nu fătase, la cât mâncase, decât vreo șase purceluși plini de diarie, dintre care numai o biată purcică mai era vie, au raportat că a fătat 11 purcei, căci doar nu era să spună că n-au îndeplinit planul fermei model, bey, hey…? oops. La care nea Nicu, plin de umanism socialist și de milă, le-a zis să dea pentru export doar un purcel de ras’, după ce va ajunge la greutatea stass & utilă, iar pe ceilalţi 10 să-i oprească pentru prăsilă 🙂

(8) Bine, cam tot aşa se vorbea pe vremea aia și la „Europa liberă” – cum se vor grăbi unii dăștepți a-mi ricana -, însă io o spuneam la Corabia, aloo, și nu stând în veceul din casa mea, ca să nu m-audă nici nevasta, ci în biroul securistului șef, care mă asculta cu plaivasul (n-am zis pistolul) în mână, cum ar veni 🙂 Recunoașteți că e o mică-mare diferență, n-așa?

(9) Cred că mă refeream la faptul că socialiștii tocmai repurtaseră în Franța o victorie ce îngrozise Vestul capitalist-clasic, de până atunci.

(10) În final am pus punctu pe „i”, ca de obicei : băieții trebuia să fie siguri că io nu mă joc cu chestii d-astea și că sunt înarmat până-n dinți, mai ceva și ca armada din Crimeea, de preste mode și timp, voila… Oare m-or fi crezut ? 🙄 Judecând după faptul că io n-am câştigat cu nicio cacealma la poker, fiindcă se pare că se citeşte pe faţa mea când vreau să trag clapa cuiva, am impresia că ba… ups. Da, dar intenţia mea tocmai asta era: ca ei să creadă că io joc la cacialma şi că sunt doar o farfara cam tralala, n-așa? 🙂

(va urma)

Advertisements

Comments are closed.

%d bloggers like this: