28 – O scrisoare iepocala si o-ntalnire esentiala

macrinel 014-001

Aşteptând prilejul potrivit spre a lansa noua bombă a “Apelului către Europa” (ediția a 2-a) şi înainte de a o cunoaşte pe viitoarea mea soţie (pe 14 mai 1981, cum voi detalia mai încolo), mă dixtram şi io cum puteam, într-o iepocă mai mult urâtă şi plictisitoare decât infernal-înspăimântătoare. Între altele, văd că i-am scris d-lui Manolescu o epistolă de care uitasem (1) şi pe care de fapt nu ştiu dacă NM a primit-o, întrucât am găsit-o în D.U.I. “Cronicarul” de la CNSAS şi nici nu pot spune dacă ea a rămas doar în beciurile Secu, ori băieții i-au făcut pas. În fine, o transcriu aici şi acum (fără alte comentarii) :

11.05.1981

Corabia

D-le Manolescu,

Am citit uimit articolul dvoastră apropo de puterea de sinteză a alor noştri. Articolul, sunt convins, vă va aduce recunoştinţa maliţioasă a cetei de fripturişti, de la Ov.S.C. la E.S., de la poetul A.P. la N. S., de la Elencuţa Ş.  la T. T. C., de la autorii tratatului de basme ale rumânilor la beletriştii proiectului de povestiri partinice, care, cu toţii, abia aşteptau să vă aibă între ai noştri şi să nu-i mai umiliţi cu aparenţa unui prinţişor supramintos şi supereducat. Ăştia se autofelicită, deci, că v-aţi maturizat şi că de la idealismul exotic aţi trecut pe terenul ferm al patriei balcanice. Cu puterea dv de sinteză, băieţii pot explica, în fine, totul: de la tovarăşul poet al (lui) Ov. S. Croh la mertitul cultural clasa a II-a al lui Nichita, de la studiile şi notele de călătorie în u.r.s. la jurnalul în China, de la ana roşculeţ şi mitrea cocor la tanţa şi costel. Dv credeţi că soiul acesta de sinteză (cf. căruia aşa cum ne vedeţi i-am fu. în c. pe nemți şi acuşi o să-i f. şi pe ruşi) are un d-zeu sigur. Nu ştiţi, însă, că unei extreme centriştii sunt nevoiţi să-i răspundă cu cealaltă, şi că, de astăzi, ei vor încuraja o nouă dreaptă, cu care s-o belească pe a stângă (care altfel i-ar beli ea de tot); dar că nu se ştie dacă, din proxima mare crăpelniţă, vor avea de supt tot ei, înţelepţii, oamenii de centru, aurea mediocritas. Doar bomba i-a lipsit extremistului adolf, pentru a-i îngrozi atât pe extremistul i.v.s., cât şi pe şmecherii centrişti instigatori, or, viitorul adolf o va avea (dracu să-l ia). E mai cuminte, dar, să arătăm (cui are pisica şi viitorul în faţă) că am cam face şi noi parte din elita europeană (cosanguini ai virilor romani) şi că nu suntem chiar acel bobor de suboamni, cum o cred unii. Vă spun eu: viitorul cosmosului e mult mai simplu decât vă închipuiţi: e o caricatură extremistă, veţi vedea, – Naphta dixit.  Vă salut – Viorel Padina

Cum spuneam, – no comment.

Pe 14 mai 1981, chiar în ziua care am expediat în depozitul dlui Manolescu epistola către Raţiu (nota bene: drăcia a apărut între timp în Cultura, însoțită de comentariul lui Carmen Maria Mecu:)), la orele 17,31 trecute fix (mă ghidez după datarea bilețelului către “iubitul cenzor securist“, anexă la scrisoarea către NM din 19.02.81) (2), am cunoscut-o pe Mariana, născută Prioteasa, originară, după tată, din neamul de chiaburi dăbuleni ale Licurici şi verişoară primară, din fraţi adoptivi, cu Mişu Negriţoiu, colegul meu de liceu. Când cea care trebuia să ne facă trampa, Doina Marcu, cum se numea ca domnișoară o verişoară de-al treilea, cu care locuiam gard în gard la Gura Padinii, a sosit cu Mariana în faţa părculețului din Corabia, vis-a-vis de clădirea poştei, aşa cum ne înţelesesem în prealabil, eu tocmai lipeam scrisoarea pe care urma să i-o trimit lui N.M. (ce includea epistola către colonelul Rațiu, repet), după care m-am amuzat privindu-le pe fete din incinta poștei, timp de o jumătate de minut, fără ca ele să mă vadă, gândindu-mă dacă să ies ori să nu ies la iveală. Până la urmă am ieșit – căci politica e destinul, n-așa? -, iar după ce Doinița (care e mama talentatului pictor Andrei Tudoran, trebuie spus) ne-a făcut prezentările, am rămas singur cu draga mea, pentru tot restul vieții (în headear, împreună cu fiul nostru, Marius-Antonin, aici la circa doi anișori după întâlnirea din mai 1981, fiica noastră, Macrina-Justiana fiind și ea prezentă alături de noi, în burtica lu mamy :)).

Că astfel de întâlniri sunt guvernate de destin, fără nicio îndoială, s-a adeverit și în love story-ul nostrum. După câteva întâlniri și discuții cu Mariana și simțind că încep să mă atașez puternic de ea, în pofida unor nepotriviri de caracter evidente (adicătelea, ca să percepeți mai bine, Mariana este fix contrariul meu, pe cât de pământeană ea, pe atât de extraterestru – și zic așa ca să-i plesnească fierea trolului goe al lu mboe securistrigoe – io), dar mai ales dându-mi seama că faimoasa mea independență flăcăiască și planurile de haiducie anticomunistă sunt în pericol iminent, într-o seară am vrut să mă despart de ea irevocabil, avertizând-o zugrumat de emoție despre mișeleasca intenție, după care dus am fost, credeam io, însă după o oră de frământări sufletești inimaginabil de chinuitoare, pe care nu le mai trăisem anterior decât o singură dată, într-o infernală noapte de gelozie, dintr-o altă relație tinerească, am simțit efectiv, aloo, cum Cineva mă ia de chică și mă aduce înapoi, în locul în care mă aștepta ea, ca și cum știa că mă voi întoarce, negreșit… 😳 Și cu toate astea, destinul meu de haiduc anticomunist sadea n-a putut fi deturnat nici măcar de sortita mea, n-așa?, însă a făcut în așa fel încât până la urmă să împace și capra poesiei & haiduciei, și varza căsniciei, păi cum drea  🙂

(va urma)

++++++++++++++++++++++++++++++++

Note și comentarii :

(1) Scrisoarea către N.Manolescu din 11.05.1981. E posibil totuși ca dl Manolescu să fi primit, până la urmă, această scrisoare și să nu fi primit, mai degrabă, epistola către colonelul Rațiu, întrucât, dintr-o notă ulterioară a comandantului securității Corabia, lt.major. Miu, despre care voi povesti în episodul următor, rezultă că io m-am plâns că una dintre cele două scrisori trimise lui Nicolae Manolescu în perioada ianuarie-iunie 1981 mi-a fost interceptată și chiar stopată de Secu, deoarece dl NM mi-a spus că n-a primit decât o singură scrisoare (și deci e mai probabil că securiștii au stopat cealaltă scrisoare, cea pe care o voi fi trimis pe 14.05.1981).

Top

Top-1

(2) Încă o dată, bilețelul către „iubitul cenzor comunist”, anexă la scrisoarea prin care i-am expediat „depozitarului” Nicolae Manolescu epistola către colonelul Rațiu, la 14.05.1981, bilețel pe care l-am compus chiar pe pervazul ferestrei din incita poștei, în timp ce trăgeam cu ochiul de după perdea la Mariana și la Doinița, care tocmai sosiseră la întâlnirea programată și mă așteptau în fața părculețului din Corabia. După cum se vede, erau orele 17,31 trecute fix.

Top-1

Advertisements

Comments are closed.