27 – Astept ocazia “spre a lovi din nou”

În timp ce eu (cu samizdatul „NU!” în block-start și cu dom PetreD, alias „Miron”, însărcinat să adoarmă vigilența băieților, cărora io le transmiteam – disimulate în „notele informative” ori în relatările orale ale bunului meu prieten – diverse mesaje liniștitoare, gen : aș vrea să o las naiba de haiducie și să mă aşez la casa mea ; pe mine nu mă interesează decât literatura, n-am treabă cu politica etc.) pândeam încordat ocazia „să lovesc din nou” (Regimul), estimp securiștii olteni, în conlucrare cu băieții de la Direcția I a DSS și fără a se lăsa impresionaţi de mesajele-mi hipnagogice, după cât se pare (oops!), zoreau să pună în practică indicațiile conducerii Securității superioare, de a mă supraveghea cât mai strâns, de a mă înconjura cu surse eficiente, capabile să pătrundă în intimitatea mea, de a mă determina să renunţ la “intenţiile duşmănoase” şi a mă readuce pe calea cea bună, prin metode de „influenţare pozitivă”, şi, în fine, de a mă pune “în discuţia oamenilor muncii“, care să mă înveţe minte.

Astfel, în martie 1981, băieții coordonați din partea Securității Olt de vechea noastră cunoștință, maior Gherghe Marin, șeful Serviciului I, iar din partea Bucureștiului de căpitanul Badea Ion, de la Direcția I, au finalizat nota de analiză pe care o reproduc în scanul de mai jos (1), dar pe care n-o voi mai retasta integral, din lipsă de timp, ci doar o voi comenta în pasajele-i mai interesante.

Fragmentul cel mai interesant este, de departe, acesta :

„Întrucât CRONICARUL a manifestat totuși teamă de a nu afla NICOLAE MANOLESCU despre poziția sa pentru faptul că l-ar evita, se vor întreprinde următoarele măsuri: Prin Direcția I se va studia posibilitatea dacă va putea fi abordat în discuții (Nicolae Manolescu – nota mea, AVP), pentru ca prin el – aducându-i la cunoștință că obiectivul folosește numele său în acțiunile sale ostile – să exercităm o influență pozitivă și chiar o eventuală izolare a sa. Termen: 30.04.1981 ; Răspunde: Cpt. Badea I din Direcția I-a.”

Tot apropo de această măsură, lt.col. Ciupercă, șeful Serviciului I din DSS, adjunctul Șefului Direcției I, generalul Aron Bordea,  face la 7.VII.1981 următoarea adnotare (vezi pag.2 a notei de analiză):

„În legătură cu NICOLAE MANOLESCU discutați cu tovarășii de la S.5 – care va aprecia oportunitatea contactării lui și modalitatea realizării”.

Mă întreb, iată, peste mode şi timp : oare chiar atunci, în martie 1981, cu ocazia lansării de către securiştii din D.U.I. “Cronicarul” a ideii de a-l interpela pe Nicolae Manolescu, în scopul de a-l determina să mă influențeze pozitiv, o fi luat naștere dosarul de colaborator al lui NM, dosar de care pomeneşte jmecherosul – și voi explica altădată de ce-i zic așa – Puia Dumitrescu în rezumatul tezei de doctorat despre „Istoria Cenaclului de luni” ? Dacă chiar aşa stau lucrurile, îmi cer sincer iertare dlui Manolescu pentru că l-am băgat fără să vreau într-un rahat iepocal, care după ce Lagărul s-a fezandat și-a crăpat, îl pătează iacătă fără nicio vină pe onestul domn, și e mare, mare păcat. În realitate, dânsul a intervenit în chestiunea asta nu pentru că ar fi fost şantajat de securişti, pentru că ar fi fost colaboratorul lor sau pentru că nu i-ar fi putut refuza, cu consecințe oricât de neplăcute pentru cariera sa, ci efectiv de mila sau de grija mea, dl Manolescu sărindu-mi, de fapt, în ajutor de la bun începutul poveştii ăsteia, deci din octombrie 1980, din momentul în care a aflat că sunt reținut de securiști și când a intervenit la G.Macovescu spre a fi eliberat (lucru pe care l-a și obținut). Atunci când dl Manolescu mă va fi contactat, într-adevăr, la cererea securiştilor, în octombrie 1981, el nu va fi acţionat ca un agent de influenţă secret, ci îmi va fi declarat din capul locului că este pus de securiști să facă acest lucru, deci să mă convingă să mă las de politică și să mă țin numai de poezie, ținând însă să-mi precizeze, fără niciun echivoc, că el nu-mi zice nici să fac, nici să nu fac ceea ce fac, ci doar să mă gândesc bine la ce fac și cum fac, astfel încât să nu dăm naiba, amândoi, de fix acelaşi draq și să cădem din puțul creației într-un mizerabil lac. Un veritabil colaborator sau un agent de influenţă Secu (cum lasă zmecherosul Puia Dumitrescu să se creadă că ar fi fost N.Manolescu) nu s-ar fi apucat să-i spună obiectivului din start că suntem filați de băieți chiar în acel moment, păi cum drea. Voi povesti însă la momentul potrivit întâmplarea asta.

Şi a doua măsură planificată de Secu în nota de analiză din 02.03.1981 este cel puțin interesantă, privită retrospectiv :

“Se vor analiza de asemenea posibilităţile pe care le are Inspectoratul Municipiului Bucureşti – Securitate – la cenaclu în rândul surselor informative pentru a vedea în ce măsură pot fi folosite la determinarea susnumitului să renunţe la intenţiile şi poziţia sa ostilă. // Termen: 30.04.1981. Răspund: Mr.Gherghe Marin şi Cpt. Badea I din Dir.I”

După cum se vede, e clar că Securitatea avea mai multe surse la Cenaclul de luni, aloo, surse despre care nu prea a vorbit nimeni de-a lungul timpului, deşi ar fi fost cazul, n-aşa ? Când dosarele din beciurile securităţii se vor declasifica sau despuia cu adevărat, iar nu ca acuma, când sunt doar întredeschise, pentru cercetători ca dl Puia sau ca alţii asemenea, se va vedea că printre sursele pe care au contat băieţii la Cenaclul de luni s-au aflat și unii dintre lunediștii care au obținut după “revoluţie” cele mai spectaculoase succesuri literare şi sociale, beneficiind de rubrici, de cronici, de burse, de premii, de traduceri, de posturi şi de alte tantieme şi distincţii în mod plenar, în timp ce despre bietul Cronicar nu va mai auzi nimeni până la apariţia Hyperspatz-ului ista, halal… 😦

În fine, o ultimă măsură e dedicată în mod special reactivării sursei celei mai eficiente din D.U.I. “Cronicarul”, faimoasa sursă Sorin, cu o misiune de cea mai mare importanţă securistică :

“Reţeaua existentă va fi dirijată atât pentru cunoaşterea preocupărilor prezente, dar mai ales pentru temperarea sa şi stabilirea în ce măsură se confirmă afirmaţia făcută de el că un exemplar din Apelul cu semnăturile unor persoane din Bucureşti, l-a distrus. // În verificarea acestui aspect va fi trimis la CRONICARUL sursa din legătura tovarăşului Lt.maj.Stanciu din Direcţia a I-a, serviciu 7, care se bucură de încrederea obiectivului, fiind de altfel una din semnatarele apelului. //Termen: 30.04.1981. Răspund: Mr.Gherghe Marin; Cpt.Badea I. din Dir.I.”

Însă despre despre teribila sursă, pe care băieţii au folosit-o cu eficienţă maximă spre a deturna ambele mele Apeluri către Europa şi pe care  moştenitorii băieţilor o folosesc chiar şi azi, aloo, spre a mă discredita în una din cutiile lor de rezonanță, fără niciun fel de sfială şi fără să se sinchisească absolut nimerea de chestiuța asta, n-așa?, voi vorbi la timpul potrivit.

Note și comentarii :

(1) Nota de analiză întocmită în cursul lunii martie de maior Marin Gherghe și căpitan Badea Ion, aprobată de col. Rațiu, șeful Securității Olt, și adnotată la 7.VII.1981 de lt.-col. Ciupercă, șeful Serviciului I din cadrul Direcției I a DSS:

Top

Top-1

(va urma)

Advertisements

Comments are closed.

%d bloggers like this: